Actualitate

GMA T.50 – Substanța legendelor

Automobilul așa cum îl știm, ca „driving machine” dotat cu motor cu combustie internă, a intrat în faza amurgului. Desuet – ca principiu tehnic, produs în milioane de exemplare cu caracter de buget pe platforme tehnice comune – ca să se banalizeze dincolo de orice limită și, dacă mai era nevoie, lovit colateral (ca industrie) de criza unei boli umane (coronavirus) – ca să fie clar că vremurile amuzante s-au dus. Totuși, am să intrevin cu o analogie la cultura extrem-orientală pentru a facilita înțelegerea femomenului GMA T.50: și vremurile samurailor au apus, dar în Hokkaido încă se mai fac săbii tradiționale japoneze, din alea bune rău.

Știm că automobilele supersport cele mai performante sunt construite după configurația amplasării longitudinal-centrale a motorului. Există un număr inflaționist de asemenea vehicule, majoritatea venind de la mărci italiene, germane și franceze.

Ironia destinului: nu aceste națiuni au materializat cel mai dedicat-sportiv coupe de stradă din lume, ci britanicii (în fine, cu ajutor de la germani). Acela a fost McLaren F1 (1992). Ca să nu ne lungim, vom spune doar că McLaren F1 a fost, în momentul apariției sale, ceva radical – un game changer cu efect de duș rece pentru Ferrari, Lambo & Co. Motorul său V12 de 627 CP era de origine BMW.

Stabilimentul McLaren își vede de treabă oarecum discret și bine-mersi inclusiv în zilele noastre. Succesul său marcant pe partea motorsportului se datorează într-o măsură covârșitoare unui domn inginer pe care l-a angajat în 1987. Astfel am ajuns la Gordon Murray care, la un moment dat, a înființat firma GMA – ceea ce vine de la Gordon Murray Automotive. Lovitura de teatru a venit, însă, la începutul lunii august a anului 2020 sub denumirea de GMA T.50. Întâmplător sau nu, configurația constructivă a lui T.50 aduce mult cu a ilustrului McLaren F1: motor V12 amplasat longitudinal-central și post de conducere central. La naiba cu apusul motoarelor cu combustie – marcat de downsizing, supraalimentare și hibridizare în producția industrială. Propulsorul montat pe structura portantă din fibre de carbon armate a lui GMA T.50 este un V12 de 3,9 litri aspirat, capabil să lucreze la regimul maxim de 12.100 rpm. Pentru o mașină normală de stradă, jumătate din această cifră ar însemna deja o turație maximă relativ ridicată.

Denumirea completă a propulsorului: Cosworth GMA V12. Vorbim aici despre 663 CP care au de pus în mișcare un vehicul cu masa proprie de 986 kg. Privind cifrele în mod integrat, constatăm că avem de-a face cu un fel de filosofie „lightweight” tratată la un nivel de mai sus. Să zicem, un fel de Lotus recalculat pe la 180% din ceea ce face atelierul britanic în mod obișnuit (apropo, moș Murray a lucrat și pe la Lotus, mai demult). Cutia de viteze manuală este furnizată de Xtrac. Pe un GMA T.50 se cere prețul de 2,36 milioane GBP. Întreg conținutul mașinii este produs în condiții tehnice de unicat și asamblat manual.

În modul de rulare V-Max Boost, motorul scoate până la 700 CP pentru a susține accelerațiile. Sistemul de gestiune a stabilității ESP este în întregime dezactivabil. Gordon Murray promite o experiență de conducere fără termen de comparație pentru coupe-ul său și, cel puțin aparent, nu există motive să îndrăznim să-l contrazicem. Eventual, am un mic motiv de îngrijorare: cineva care e suficient de nebun ca să dea 2,36 milioane GBP pe o mașină, sigur e suficient de nebun ca să-i dezactiveze și ESP-ul. Să sperăm că nu o va face pe drumul public.

Tagged ,