Enciclopedia

Auto Union – Germania

Grupul Auto Union a fost înființat în 1932, în componența sa intrând companiile Audi, DKW, Horch și Wanderer. Eforturile acestora de a supraviețui în timpul crizei economice din anii treizeci au fost concretizate prin această soluție, în ideea unei exploatări mai eficiente a potențialului tehnic cu care venea fiecare dintre parteneri și a limitării costurilor de dezvoltare și producție.

Grupul Auto Union a fost format în 1932.

Chiar dacă destule dintre componentele importante – motoare, piese de transmisie și subansamble de șasiu, de exemplu – au fost proiectate și fabricate în regim shareware, automobilele au continuat să fie asamblate și vândute sub toate mărcile menționate. Din motivul menționat Auto Compendium va trata separat, în pagini dedicate, mărcile Audi, DKW, Horch și Wanderer. Cazul Auto Union reprezintă primul exemplu relevant din industria auto privind utilizarea în comun a unor componente de către mai multe mărci.

Pe de altă parte, activitatea Auto Union Rennabteilung a fost ceva diferit. Acest departament, dedicat complet motorsportului, a fost înființat ca o componentă industrială separată a uzinei Horch de la Zwickau în martie 1933. Toate mașinile de curse fabricate acolo și care poartă emblema celor patru cercuri intersectate (imagine simbolică a grupului Auto Union) erau remarcabile prin tratarea conceptuală avansată și caracteristicile de înaltă performanță.

Motor V16 Auto Union (machetă)

Premieră la vremea respectivă: Auto Union Typ A a fost proiectat în configurație constructivă cu motor central (în mod obișnuit pentru mașinile de curse de atunci, motorul era amplasat în față) . Postul de pilotaj al lui Auto Union Typ A se găsea imediat în fața unui propulsor excepțional din punct de vedere tehnic, având 16 cilindri, capacitatea cilindrică de 4,3 litri și puterea maximă de 295 CP. Consecință a colaborării anterioare cu Wanderer (una dintre mărcile fondatoare ale grupului Auto Union), Ferdinand Porsche a fost implicat în poiect.

Auto Union Typ A

Prima apariție publică a Auto Union Typ A a avut loc pe 6 martie 1934. Pilotul Hans Stuck a condus Auto Union Typ A pe pista de curse Avus din Berlin și a stabilit imediat un nou record mondial pentru cronometrarea pe turul de circuit. Acesta a fost doar primul semn referitor la avalanșa de victorii de la Grand Prix pe care aveau să o declanșeze mașinile Auto Union.

Imediat după debutul sezonului competițional, un lucru a devenit clar: în mâinile lui Hans Stuck, Auto Union Typ A era ceva irezistibil. El a câștigat trei curse de Grand Prix (Germania, Elveția și Cehoslovacia). Locuri secunde au fost ocupate în Marele Premiu al Italiei și la Eifelrennen, toate acestea dincolo de victoriile obținute în competițiile rutiere lungi și în cele de viteză pe traseu montan. La finalul sezonului, Hans Stuck a fost încoronat cu titlul de Campion European. Alți piloți care au contribuit la dominația Auto Union în motorsport din a doua jumătate a anilor treizeci au fost Prințul Hermann zu Leiningen, August Momberger, Achille Varzi, Bernd Rosemeyer, Ernst von Delius, Rudolf Hasse, H.P. Muller, Luigi Fagioli, Tazio Nuvolari, Christian Kautz și, pentru un scurtă interval în 1939, Georg Meier.

Auto Union Typ C

De-a lungul anilor următori automobilele de curse Auto Union au fost neîncetat modernizate. Auto Union Typ B (375 CP) a fost prezentat în 1935, iar Typ C a preluat succesiunea în sezoanele 1936 și 1937. Cilindreea motorului a evoluat de la 4,3 la 6,0 litri, în timp ce puterea maximă a ajuns la 520 CP. Una dintre configurațiile în care au concurat automobilele Typ C avea roți duble pentru puntea spate. În sezonul 1937, mașinile Auto Union au participat la 54 de curse din care au câștigat 32.

Hans Stuck conducând prin Klausenpass (Elveția)

Lucrurile s-au schimbat la adoptarea așa-numitei formule de trei litri, în 1938. În conformitate cu exigențele acesteia, Auto Union Typ D a fost echipat cu un motor V12 supraalimentat, capabil să dezvolte 420 CP. Îmbunătățit pentru sezonul 1939, motorul respectiv producea aproximativ 500 CP.

Auto Union Typ D

Cel de-al doilea război mondial a întrerupt spectaculoasa evoluție competițională a grupului Auto Union. Douăsprezece din cele 55 de mașini de curse (de la Typ A până la Typ D) au fost trimise în URSS de către puterea administrativă sovietică sub care intrase uzina din Zwickau.

Nu toate proiectele grandioase ale grupului Auto Union au ajuns să se materializeze. De exemplu, ceea ce ar fi putut fi cel mai radical automobil înmatriculabil de înaltă performanță al timpului – Auto Union Typ 52 – nu a trecut niciodată dincolo de stadiul de proiect.

Și aici notăm implicarea lui Ferdinand Porsche. Vehiculul ar fi trebuit să fie construit folosind partea tehnică a mașinilor de curse Auto Union V16, cu motorul amplasat longitudinal-central. Câteva desene relevante despre această mașină au fost făcute de Erwin Komenda, de asemenea autor al designului pentru “săgețile de argint” ale Grupului Auto Union. Schițele arată că au fost luate în considerare două versiuni ale proiectului: una cu trei locuri și cealaltă, cu cinci locuri. Asemenea configurației coupe-ului McLaren F1 din 1992, locul coducătorului era situat pe axa longitudinală a mașinii.

Războiul a lăsat compania într-o situație critică, iar perspectivele s-au întunecat. La 6 mai 1945, consiliul de administrație al Uniunii Auto s-a reunit la Chemnitz într-o formă parțială. Numai că era dificil de întrevăzut cum va evolua cadrul politic în viitorul imediat. Pe 12 iulie, divizarea Germaniei în cele patru zone de ocupație a devenit oficială. La scurt timp, majoritatea managerilor Auto Union s-au mutat spre vest. Orașele Chemnitz, Zwickau și Zchopau au rămas pe teritoriul administrației sovietice. În consecință, fabricile Auto Union au fost golite de conținutul lor tehnic și totul a fost expediat în URSS. O altă întâlnire cu privire la viitorul Uniunii Auto a avut loc la Munchen. La aceasta au lau parte Dr. Hahn, Dr. Bruhn, Kal Schittenhelm (manager executiv), Erhard Burghalter (fost manager la sucursala Stettin) și Oswald Heckel (fost reprezentant Auto Union în Bulgaria). Bayerische Staatsbank le-a oferit sprijinul necesar pentru deschiderea Zentraldepot fur Auto Union Ersatzteile Ingolstadt GmbH.

Auto Union DKW F89 L Schnellaster

În următorii ani, au fost depuse eforturi semnificative pentru reluarea activității sub marca Auto Union. În sfârșit, pe 3 septembrie 1949, Auto Union GmbH și-a deschis un nou sediu. August Horch, fondator al mărcilor Horch și Audi, a fost ales membru al Consiliului de Administrație. Toți investitorii și-au pus speranțele în mica autoutilitară F 89 L, bazată pe tehnică de origine DKW (motor în doi timpi), care a fost prezentată în primăvara anului 1949 la Salonul de la Hanovra. Succesul acesteia a însemnat începutul promițător al redresării economice.

Mai târziu, în 1957, Ford a făcut cunoscută intenția de a cumpăra Auto Union, dar lucrurile erau deja pornite pe un alt curs și, în 1958, Daimler-Banz a achiziționat 38% din compania de la Ingolstadt. Automobilele DKW asamblate de Auto Union în anii cincizeci și la începutul anilor șaizeci au continuat să poarte sigla celor patru cercuri intersectate până la reapariția mărcii Audi, în 1965. Ultimul automobil purtând inscripția Auto Union pe capotă a fost DKW F102 (motor în doi timpi de 1175 cmc), lansat în 1963 și produs timp de trei ani. Audi F103 (primul Audi apărut după război) poate fi considerat ca o modernizare radicală a lui DKW F102.

Tagged , , , , ,