Utopicar

Între absolut și alternativ

De câte ori pe zi ne pronunțăm în termeni abosoluți despre „bine” și „rău” scăpând din vedere că, inevitabil, susținem ceva cu caracter subiectiv? Dap, întrebare retorică! Una pe care mi-am adresat-o la timp, chiar înainte să mă apuc să scriu aceste rânduri. Atributele de „urât” și „frumos” sunt într-o anume măsură supuse subiectivismului. Există și extreme indiscutabile – vezi Pontiac Aztec sau Fiat Multipla. Asta ne arată că designerii au o misiune grea: dincolo de implicațiile formulei „designul servește funcția”, designul trebuie să fie perceput instantaneu și la un nivel intuitiv ca fiind „frumos”. În universul cunoscut, treaba asta nu poate să-ți iasă niciodată cu toți privitorii, dar, dacă ești un designer bun, ar trebui să-ți iasă cu o majoritate covârșitoare. Dacă te vezi ajuns în situația de a descrie „ce a vrut să spună” designul pe care l-ai creat – deja e nasol, ai ratat.

Cu BMW Seria 4 – 2020, de-acum e clar: victorie pentru designerii de la BMW! Mesajul tratării sale postmoderne este evident și consistent din prima clipă: două prize enorme de aer, montate în metal masiv, care spun „premium power”.

Atunci, despre ce vorbim aici? Am avut pesonal un scurt schimb de păreri cu unul dintre cei declarați aprioric convinși: „Seria 4 nou e tare!”. Capcană tactică: dacă ești cu totul de acord, treci drept un yes-man lipsit de viziune proprie. Dacă nu, ești ciudatul care neagă ceva acceptat pe scară foarte largă. Am spus doar că „eu l-aș fi făcut altfel”. Semn că mă mai iau oamenii în serios, n-am primit o replică tip „noroc că tu nu lucrezi la BMW!”, ci: „Pe bune? Atunci spune cum l-ai fi făcut!”. Acum, ca designer, nu poți să „spui” decât generând imagini.

Lucrând la propriul meu studiu de BMW Seria 4 – 2020 mi-am dat seama că am o viziune tributară. Cu alte cuvinte, recunosc, sunt un om care vede în sintagma „Bracq over Bangle” o lege nescrisă a designului BMW. Nu sunt adeptul siglelor sau elementelor simbolice supradimensionate – mașina trebuie să te convingă imediat că este un BMW prin întreaga sa apariție, nu prin detalii.

Însuși maestrul Paul Bracq, vorbind despre prima generație BMW Seria 7, a spus: „Nu sunt mulțumit de ce a ieșit, arată greoi. Am dorit inițial să desenez ceva cu proporții în genul Jaguar.” Preferințele sale pentru stilul „sleek” sunt lesne de observat în desenul de mai jos, care arată o Seria 6 din prima generație având partea frontală similară cu a conceptului BMW Turbo din 1972, și alte două studii alb-negru pe tema aceleiași Serii 6, cu stil minimalist și mască frontală discretă. Revin la „forma servește funcția” – în fond, masca BMW constă intr-o pereche de prize de aer, nu două boabe de fasole, niște rinichi, un bot de pisicuță sau unul de ursuleț (descrieri de factură pop-culture). Din acest motiv, al meu BMW Seria 4 are în față doar o pereche de prize de aer, nu altceva. Tratarea minimalistă m-a trimis apoi către reconturarea zonei vitrate laterale și scoaterea inox-urilor. O siglă BMW pe fondul negru al montantului nu strică (și X2 are o pereche, pe montanții din spate).

În final, am încercat să mă detașez și să-mi supun lucrarea unei abordări critice gen pop-culture din perspectivă personală. A ce ar putea să semene fața pe care am conturat-o eu pentru Seria 4? Prilej cu care mi-am dovedit că e dezarmant de ușor să (te) comentezi. Și mi s-a părut că aduce a „craniu de terminator”…

Înaintea elaborării propriului design de Seria 4, am avut curiozitatea de a grefa stilul părții frontale de BMW Z8 pe caroseria cunoscută a lui BMW Seria 4. A fost un impuls spontan, pe care l-am înțeles după ce am terminat lucrarea. Pur și simplu, consider că accentuarea pe orizontală a formelor prinde mai bine stilul unei mașini sport decât prezența unor segmente verticale neo-retro. Plus o imagine de final, ca să-l vedeți la față pe cel care scrie pe aici. Știu, BMW 3.0CS/E9 nu e un „Bracq” (favoritul meu), ci un „Hofmeister”. Dar ce bine arată!