Enciclopedia

Abbott E.D. of Farnham – Marea Britanie

Fondatorul Edward Dixon Abbott lucrase mai demult la Wolseley Motors și a decis să se alăture echipei de la atelierul de caroserii Page & Hunt în 1920. Evoluția carierei personale l-a adus într-o poziție înaltă: director de vânzări pentru Londra. Page & Hunt a dat faliment în 1929, așa că el a cumpărat patrimoniul firmei din Farnham, punând astfel bazele propriei companii. Pentru început, Abbott s-a luptat să mențină firma pe linia de plutire realizând modificări sau suprastructuri speciale la vehiculele comerciale.

Atelierul Abbott E.D. și-a expus primele realizări auto cu prilejul salonului London Motorshow din 1931. De-a lungul anilor care au urmat, atelierul a realizat caroserii pentru Austin, Daimler și Talbot. Momentul consacrării sale: în 1934 a avut loc semnarea unui contract important cu Lagonda, prin care Abbott devenea principalul furnizor de caroserii pentru seria de mici mașini sport Lagonda Rapier. Curând, a obținut un contract similar și referitor la Aston Martin 15/98 Drophead Coupe (ilustrația de mai jos).

De asemenea, Abbott a creat o caroserie roadster specială pentru un șasiu Bugatti Type 50, cu o dozare rafinată de lux și stil sportiv. Detaliile exterioare delicate din metal cromat și vopseaua în două nuanțe personalizau armonios aspectul acestei mașini.

Abbott s-a mai implicat și în construcția planoarelor Abbott-Baynes. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a mai abordat o activitate cu profil aeronautic: Abbott a asamblat câteva radare aeriene experimentale la solicitarea RAE (Royal Aircraft Establishment – un centru avansat de cercetare și dezvoltare al Ministerului Apărării).

Activitatea de fabricare a caroseriilor a fost reluată după război, când Abbott a produs exemplare speciale pentru Sunbeam-Talbot, Healey, Jowett, Jensen, Bentley și Lanchester. Meșterii de la Abbott și-au mai încercat aptitudinile și pe un șasiu Ferrari 212, însă această mașină are, probabil, cel mai greoi aspect dintre toate cele care poartă pe capotă emblema căluțului cabrat. Dincolo de liniile sale conservatoare se ascunde versiunea cu ampatament scurt a șasiului Ferrari, cunoscută sub specificația 212 Export.

Cât despre acest automobil sport din seria Jensen 541 (serie lansată de Jensen Motors în 1955) revizitat de Abbott, europenii ar fi de părere că avem de-a face cu o caroserie semideschisă de tip Targa, însă britanicii au insistat să-i spună într-un fel al lor: Drophead Coupe de Ville.

De-a lungul anilor ’60, carosierul din Farnham a echipat mai multe șasiuri Bentley cu creații executate la comandă. Liniile acestora, deopotrivă fluide și impozante, sunt expresii ale creativității stilistului Jack Higton, personaj care avea să devină din ce în ce mai important în firmă: designer, manager, apoi investitor.

Referitor la toate creațiile postbelice semnate de Abbott, se face remarcată atenția cu care detaliile și stilul caroseriilor insistă pe o identitate britanică tradițională. În acest sens este relevantă interpretarea temei roadsterelor Healey. Încă o caroserie reușită: varianta cu patru locuri realizată pe baza unui Jaguar XK120. Vorbim despre o mașină unică, asamblată în 1951 la comanda unui anume Mitchell din Noua Zeelandă.

Comenzile în număr mare venite din partea mărcii Ford, vizând preponderent versiuni break ale sedanurilor Consul, Zodial și Zephyr au asigurat supraviețuirea companiei de-a lungul următoarelor două decenii. Abbott s-a mai ocupat și cu realizarea unor versiuni decapotabile ale primei generații de coupe-uri Ford Capri. După ce Ford, ca urmare a interesului în creștere din partea clientelei doritoare de vehicule practice, a decis să industrializeze variantele de caroserie de tip break pe cont propriu, orizontul atelierelor Abbott s-a întunecat. Marea industrie auto își extindea portofoliile, iar era activității tradiționale a carosierilor particulari era pe cale să apună. Compania s-a închis în 1972.

Tagged , , , ,