Actualitate

Bugatti Centodieci – prilej de reflecție

De unde s-a plecat și până unde s-a ajuns? Avem de-a face cu o marcă relevantă pentru ansamblul culturii auto europene. Fondatorul său, designerul industrial Ettore Bugatti s-a născut la Milano. Celebra companie producătoare de automobile Bugatti este considerată a fi franceză, deși în 1909 – anul fondării sale – sediul de la Molsheim (Alsacia) se afla pe teritoriul Germaniei. Cumva aspirațiile creative cu bătaie foarte lungă ale mărcii pot fi asociate atât spiritului latin (pe partea de design) cât și celui germanic (pe partea tehnică).

Ce este cel mai important: efortul lui Ettore Bugatti a reușit să genereze o inspirație suficient de puternică pentru ca, în anii posterității sale, marca să nu fie dată uitării. Chiar mai mult, alți oameni cu impuls creativ și resurse pe măsură s-au simțit datori să investească în automobilele Bugatti și să dezvolte noutăți spectaculoase în spiritul original al casei. Mai întâi, Romano Artioli a resuscitat Bugatti în 1987, apoi Grupul Volkswagen a dus lucrurile mai departe începând din 1998. În prezent, Bugatti reprezintă diamantul comorii pentru compania germană.

Coupé-urile ultrapremium-sportive produse în prezent de Bugatti în serii foarte restrânse, sau chiar unicat, par să fi ridicat pretenții atât de înalte, încât s-au lovit de plafonul limitelor inerente ale temei „automobil pentru utilizare pe drumurile publice ale planetei Pământ, cu motor termic și rulând pe roți din cauciuc”. Depășirea pragului de 400 km/h pentru viteza maximă este numai unul dintre criteriile care ne spun că nu mai are sens să faci o mașină înmatriculabilă capabilă de mai mult de atât, indiferent de prețul aferent (în această privință, nu se vede la orizont vreo limită – lumea este dispusă să plătescă enorm pentru a poseda unele mașini). Poate și din motivul plafonării tehnice invocat un pic mai devreme, exemplarul aniversar Centodieci ne prezintă o altă direcție evolutivă pentru Bugatti decât cea a dinamicii.

Bugatti Centodieci mizează pe cărțile rafinamentului și rarității. În principiu, avem de-a face cu un omagiu adus întregii istorii a mărcii dar, în mod special, coupé-urilor Bugatti EB110 – mașinile care au readus concret la viață marca în anii ’90. Designul lui Centodieci spune suficient în sensul respectiv. Din punct de vedere tehnic, Centodieci dispune de o versiune de 1600 CP (obținuți la regimul de 7000 rpm) a binecunoscutului motor W16 de 8,0 litri, supraalimentat cu două turbocompresoare. Viteza maximă este limitată electronic la 380 km/h. Senzaționale sunt cifrele priovitoare la accelerații: 0-100 km/h în 2,4 s, 0-200 km/h în 6,1 s și 0-300 km/h în 13,1 s. În comparație cu Bugatti Chiron (1995 kg) – a cărui parte tehnică a fost preluată pentru noul Bugatti, masa lui Centodieci este cu 20 kg mai mică.

Vor fi asamblate numai 10 exemplare Centodieci, iar comenzile au fost deja acoperite în pofida prețului de opt milioane de euro fără TVA. Categoric, prețul are o cotă sfidătoare. În astfel de condiții, e foarte ușor să te simți scandalizat și să devii sceptic-ostil față de evoluția mărcii Bugatti. Obiectiv vorbind, propria perspectivă te privește, indiferent cine ești. Și, dincolo de toate, satisfacția estetică și cea spirituală sunt gratis pentru toată lumea.

Nu voi încheia, însă, fără a atrage atenția asupra unui lucru important pentru latura spirituală a universului auto: trăim timpuri în care, cumva, se reinventează acea fascinantă creativitate stilistică de mare diversitate disponibilă în regim exclusivist din anii ’30. Împreună cu predecesorii săi recenți, Bugatti Centodieci este reprezentativ pentru tema recarosării într-un alt fel a unei părți tehnice predefinite. În esență, avem aici o victorie asupra uniformității tipice produselor industriale. Cine credea că se vor mai întâmpla astfel de lucruri într-o industrie auto care a evoluat până aici covârșitor conform viziunii de producție de masă optimizată – autor americanul Henry Ford?

Tagged , , , , , ,