Drift editorial

Uniguarul, felină dincolo de timp

Se spune că insatisfacția celor mai prolifici designeri auto stă în faptul că prea puţine dintre desenele lor ajung să devină maşini reale. Ian Callum, în calitate de designer al casei britanice Jaguar, a primit o mână de ajutor pentru combaterea respectivei stări (în caz că ar fi afectat). Împreună cu specialiştii-restauratori de la Classic Motor Cars of Bridgnorth, el a rescris o pagină din trecutul mărcii după preferinţele proprii. Mai precis, a restilizat o limuzină Jaguar MK2, aducând-o la forma pe care el şi-ar fi dorit-o pentru această serie de automobile.

Iată, din când în când, tema lui Jaguar MK2 (fabricat între 1959 şi 1967) revine în actualitate. În trecutul nu prea îndepărtat, lumuzinele Jaguar S-Type au purtat inspiraţia fostei glorii din Coventry, iar în 2014 Ian Callum a revenit asupra însuși modelului original pentru a-şi potoli frământările creative. Timp de 18 luni, el s-a alăturat specialiştilor de la atelierul Classic Motor Cars of Bridgnorth pentru a definitiva această capodoperă unică. Ironic vorbind: oare s-a gândit el pe atunci că aceasta este o mașină ideală pentru pensionarul viitorului? Sunt convins că acum știe răspunsul.

Cu modestie, prezentând maşina, Ian Callum a afirmat: “It may not be to everybody’s taste…” Hai să fim serioşi, maşina asta ar putea să nu placă doar acelui gen de personaje care îşi vopsesc SUV-ul german full-options tunat la peste 600 CP în roz-mov fluorescent-cameleon şi îi pun jante de cel puţin 26 inch cu anvelope având secţiune maxim 35, plus baghete aurii pe unde se poate. Revenind la unicul şi irepetabilul Jaguar MK2 by Ian Callum, în interiorul său amprenta stilistică originală a fost păstrată în întregime, inclusiv contrastul distins între tapiţeria din piele roşie şi nuanţele întunecate ale celorlalte elemente de finisare.

Bineînţeles, Ian şi-a dorit un sistem de infotainment mai proaspăt în maşină, aşa încât a recurs la unul escamotabil, integrat în consola centrală. Ca urmare, posibila contradicţie estetică trecut-prezent pe care ar fi putut-o genera respectivul dispozitiv hightech a fost eliminată. Cumva, ceea ce a făcut Callum în această privinţă se leagă frumos de ideea unui MK2-Bond car.

Barele din faţă şi din spate au fost integrate complet în forma caroseriei, abordare stilistică total desprinsă de ce se făcea la sfârşitul anilor ’50. Doar o mână de maestru este în stare să ducă la bun sfârşit aşa ceva. Grilele laterale de pe aripile din faţă sunt, de asemenea, elemente semnate Callum, în ideea creării unui precedent pentru grilele de acest gen apărute la primul Jaguar XF. Prizele de aer din spoiler sunt funcţionale.

Jantele au diametrul mai mare decât cele originale, dar fără a trece de la configuraţia cu spiţe autentice la vreun design “look like” din aliaj uşor. De remarcat: sistemul de prindere al roţilor (fluture central), este de tip knock-off, tratare întâlnită la automobilele cu specific sportiv de-acum aproximativ o jumătate de secol. Sub capotă se află o motorizare XK de 4,3 litri la care s-a lucrat pentru o discretă mărire a performanţelor. Suspensia, frânele şi direcţia au fost, la rândul lor, modernizate şi perfecţionate.

Se poate trage concluzia că Ian Callum a materializat o lucrare deviantă desăvârşită! Sună oarecum ciudat? Şi totuşi, văzând maşina, nu simţi aşa…

Tagged ,